Într-o lume modernă, unde telefoanele mobile și rețelele de socializare au devenit parte integrantă din viața noastră, povestea lui “Luceafărul” de Mihai Eminescu prinde o nouă dimensiune. Hyperion, un tânăr enigmatic, își petrece nopțile pe acoperișuri, privind stelele și trimițând mesaje pe Instagram. Răzvan, prietenul său, îl sfătuiește să își dedice mai mult vieții și socializării offline, dar Hyperion rămâne captiv de idealurile sale.
Cătălina, o tânără pasionată de tot ce e nou, se pierde în scroll-ul nesfârșit al videoclipurilor de pe TikTok.
Într-o seară, în timp ce se uită la un clip despre “dragoste la distanță”, observă un measaj privat de la Hyperion. Întâlnirea lor virtuală devine un joc plin de emoticoane și flirturi. Pe măsură ce interacțiunile lor se intensifică, Hyperion începe să-și exprime dorința de a o cunoaște în realitate. Însă Cătălina, prinsă în cotidianul vieții sale sociale, se teme de de perspectiva unei relații serioase. Ea răspunde cu umor, folosind meme-uri și GIF-uri, dar în adâncul inimii simte că Hyperion reprezintă ceva mai profund decât simplele interacțiuni online.
Discuțiile lor continuă, dar cu fiecare mesaj, Cătălina se simte tot mai prinsă între atracția față de Hyperion și confortul lumii digitale. Așa cum Luceafărul se ridică deasupra lumii oamenilor, și Hyperion se simte distanțat de realitatea Cătălinei, în căutarea unui ideal inaccesibil.
În cele din urmă, Hyperion ia decizia de a renunța la visul său și să se integreze în lumea reală, dar nu fără a lăsa o urmă. Cătălina, simțind pierderea, își dă seama că dragostea adevărată nu poate fi exprimată doar prin ecrane și emoji-uri. Astfel, povestea se transformă, subliniind că, în ciuda tehnologiei, dorința de conexiune autentică rămâne esențială și că inima umană caută mereu o legătură profundă și reală.